#19. ASCULTAREA

Scriptura: Geneza 22 – 24

Pentru mine există două exemple supreme de ascultare în Biblie. Unul și cel mai mare este cel al lui Isus, care a fost ascultător până la moarte, și nu doar că a fost ascultatător atunci, ci El a trăit fiecare clipă din cei 33 de ani petrecuți pe pământ în ascultare de Dumnezeu.

Iar cea de-a doua persoană este Avraam, capitolul 22 este o reprezentare extraordinară a ascultarii.

Ca și copii a lui Dumnezeu suntem chemați să trăim în ascultare de Dumnezeu, de la cele mai mici lucruri până la cele mai mari.

Ascultarea lui Avraam a fost testată în cea mai adâncă parte din ființa lui. Nu a fost o testare teoretică sau teologică, ci o ascultare care a pătruns și a sfâșiat până în adâncul inimii sale. Avraam a fost chemat de Dumnezeu să Îi dea Lui tot ceea ce avea mai scump. A așteptat 100 de ani ca să primească ceea ce și-a dorit o viață întreagă, iar acum Dumnezeu îl chema să-l ofere ca și jerfă. Vedem că în capitolul 22, Avraam nu are o discuție cu Dumnezeu, nu se ceartă, nu argumentează, ci după ce Dumnezeu îi cere să-I dea tot ce avea mai depreț, Avraam a doua zi dis de dimineață se trezește, își trezește fiul. Inainte să-l trezească probabil că se uita pentru ultima dată cum dormea, se gândea că aceasta urma să fie una dintre ultimele dăți când îl va vedea dormind. Cu inima frântă, Avraam face primul pas, își trezește fiul, ia cu el tot ceea ce avea nevoie pentru jertfă și pornește pe drumul, care probabil că avea să fie cel mai lung, dar scurt drum din viața sa. Era o călătorie de 3 zile, dar cu fiecare pas care se apropia, inima lui Avraam devenea tot mai grea, lacrimile mai că deabea și le abținea, picioarele îi păreau tot mai grele, iar în același timp parcă drumul nu se mai termina, ar fi vrut să ajungă odată, să facă ceea ce avea de făcut, chinul lăuntric era cumplit. A ajuns pe munte și știți povestea, dar un lucru mă lasă cu ochii în lacrimi, cu inima tresărindă, mă lasă într-o închinare adâncă. Îmi și imaginez momentul, Avraam cu cuțitul gata să-și omoare fiul mult iubit, și dintr-o dată, o voce......o voce care a schimbat totul, Dumnezeu era acolo.

Ascultarea se găsește doar în cadrul relației dintre cel care cheamă și cel care urmează. Avraam avea o relație personală cu Dumnezeu. Ascultarea este o chemare de a urma.

Apoi un lucru și mai important de reținut este faptul că Dumnezeu era acolo cu Avraam în călătoria sa până la munte, era cu Avraam când și-a legat fiul și l-a pus pe altar, și Dumnezeu era acolo când Avraam a ridicat cuțitul.

Și apoi un ultim lucru. Ascultarea nu are de a face cu noi. În ascultare noi declanșăm un curs de evenimente ce îi va binecuvanta pe ceilalți. Dumnezeu este în centru, nu noi. Ascultarea de Dumnezeu are unele scopuri pe care noi nici nu ni le putem imagina, ascultarea trece dincolo de noi și situația noastră prezenta, dar începe prin răspunsul pe care noi îl dăm de a asculta.

Acultarea.....toți suntem chemați la a asculta. Nu știu ceea ce Dumnezeu îți cere să faci sau să nu faci în momentul de față, dar știu că merită să asculți. Noi chiar și astăzi beneficiem de după ascultarea lui Avraam. Vrei să ai o influență care să treacă dincolo de generația ta. Vrei ca viața ta să conteze pentru ceva? Atunci fă-o, dute sau stai, renunță sau primește, ascultă de ceea ce Dumnezeu îți cere.

Fiti binecuvantati!

A.W