Scriptura Genesa 30
– 31
În timp ce scriu mă
gândesc la omul care stă pe stradă, îl văd deseori în drum spre
servici, bea, fumează, arată jalnic, şi totuşi în ochii lui se
citeşte ceva: singurătate, nevoia de a fi iubit, acceptat, de a şti
că este cineva căruia îi pasă. Mă gândeam că daca eu aş muri,
soţul ar suferi, familia mi-ar simţi lipsa, sunt oameii care ar şti
că am plecat, dar dacă acel om ar muri? Ar observa cineva? I-ar
păsa cuiva?Ar vărsa cineva o lacrimă?
Zilnic probabil că
zeci de oameni trec pe lângă el, şi nimeni nu-l observă, sau
poate din când în când câte o persoană îi aruncă o moneda, aşa
ca unui căine. De ce se întâmplă asta? Putem să dăm vina pe
căderea din Eden şi să mergem mai departe, sau să-l învinovăţim
pe el, a făcut alegeri greşite, şi totuşi nici una dintre scuze
nu se află în lista lui Isus, lista lui conţine „ Iubeşte-ţi
aproapele aşa cum te-am iubit Eu.”
Noi, oamenii suntem experţi să ne punem în centrul propriului
univers, să folosim oamenii pentru propriul interes, noi chiar şi
noi, creştini facem asta de multe ori. Poate nu călcăm pe oameni
la propriu, dar in atitudinea noastră, unii oamenii nu valorează
mai mult decât un câine. Ne credem superiori, credem că viaţa
este despre a ne simţim noi bine.
Rahela
şi Lea erau într-o continuă competiţie, chiar şi Iacov cu Esau
se aflau oarecum într-o competiţie. Care are mai mulţi copii.
Amândouă se aflau în centrul propriului univers. Planul LUI este
interdependenţă, nu indepedenţă, nu dependenţă, nu competiţie.
O
situţie tragică, o situaţie din care de atâtea ori fac şi eu
parte, trist, dar...există o soluţie. Soluţia a fost dată în
urmă cu mult timp. Viaţa, fie că vrem să trăim în concordanţă
cu acest adevăr sau nu, nu este despre noi, este despre EL;
Dumnezeu, El este în centru. Situaţia se schimbă atunci când
recunoaştem adevărul acesta, universul nu se învârte în jurul
nostru.
Trăind
în conformitate cu acest adevăr, atunci nu ar trebui să mai fie
oameni despre care nimeni nu ştie că trăiesc sau că au încetat
să mai existe. Nu pot să schimb întreaga lume, dar lumea din jurul
meu pot, poate că nu pot să spun tuturor oamenilor că îmi pasă,
dar celor cărora pot, vreau. Şi dacă un suflet pleacă, să nu
trec nepăsătoare, să trec zâmbind ştiind că am făcut ceva, am
întins o mână, şi că într-o zi ne vom revedea, acasă.
Suntem
egali, în faţa Lui, eu, tu, noi toţi avem aceaşi valoare. Deci
viaţa nu este despre mine, sau despre ei, Nu Eu, Nu Ei, ci EL,
Dumnezeu.
A.W.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu