Ziua 5. Vindecare în mijlocul frustrarii

Scriptura: Iov 6 – 9

Te-a rănit cineva vreodată? Cam două ar fi modurile în care posibil că ai reacţionat: ori ai izbucnit în furie, spunând tot ceea ce ai vrut şi nu ai vrut; fie că ai strâns din dinţi să nu cumva să zici ceva, dar nu ai iertat ci doar ai îndesat resentimente peste resentimente înăuntrul tău.

Iov trecea prin una dintre cele mai mari pierderi şi suferinţe prin care probabil va trece cineva, şi era oarecum firesc ca să se simtă trist, frustrat mai ales că el nu înţelegea de ce toate acestea i s-au întâmplat. Prietenii lui erau acolo alături de el, dar mai rău îi făceau. El putea să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu (exact aşa cum soţia lui l-a îndrumat „blestemă pe Dumnezeu şi mori”), dar el a ales o altă cale, conştient sau nu, eu cred că el a ales calea vindecării.

Sunt capitole întregii în care Iov îşi exprimă frustrarea, prietenii lui îşi dau cu părerea şi îl judecă, dar prin exprimarea frustrării, încetul cu încetul Dumnezeu a adus vindecare în sufletul lui Iov. Avea o rană adâncă provocată de pierderea suferită, de pustiul şi singurătatea în care se afla, de tăcerea lui Dumnezeu. Spre sfărşitul cărţii, observăm că Iov, nu era un om plin de resentimente faţă de Dumnezeu, de prietenii lui, ci era un om vindecat. Vindecarea s-a produs treptat în relaţia lui cu Dumnezeu. Vindecarea este un proces nu un eveniment.

Când eşti rănit, frustrat, nu le îndesa tot mai mult aceste sentimente negative, dar nici nu te răzbuna, ci vorbeşte cu Dumnezeu. Aducânu-le înaintea Lui, lucrurile nu neaparat se vor întâmpla aşa cum tu doreşti, dar în mijlocul loviturilor, în mijlocul frustrării, vei găsi vindecare. Până la urmă cel mai important domeniu este a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, acesta este realitatea adevărata a cine suntem noi de fapt. În El găsim vindecarea sufletului nostru: „...şi prin rănile Lui suntem vindecaţiţ” (Isaia 53:5).

A.W