Scriptura Iov 14-16
Mă gandeam că este aşa
de uşor să-i judecăm pe cei de lângă noi. Aşa de uşor aruncăm
cu păreri şi nici măcar nu ne gândim o secundă. Trist este
faptul că noi, cei creştini, suntem cei mai rapizi în a răspunde
că „Dumnezeu i-a lovit”, suntem primi în a arunca cu piatra,
fără să ne gândim că acea piatră ne face de fapt pe noi
vinovaţi. Uităm într-una faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al
dragostei, un Dumnezeu al celei de-a doua şansă.
Exact acelaşi lucru i s-a
întâmplat şi lui Iov, nu era vinovat de nici un păcat, Dumnezeu
l-a încercat nu l-a pedepsit. Prietenii lui ca nişte „buni
creştini”, au fost primi să rostească cu atâta siguranţă
faptul că el de fapt se afla în situaţia asta datorită păcatului
din viaţa lui.
Uităm aşa de uşor, atât
de repede, faptul că suntem chemaţi să iubim, Isus Cristos,
singurul dintre oamenii care ar fi avut dreptul să judece pe
oricine, nu a făcut-o, ci în schimb a stat atârnat pe cruce,
răbdând, iubind.
Gândindu-te la imaginea
lui Isus atârnat pe cruce, oare mai poţi? Oare încă poţi să
judeci,oare nu ţi opreşte un nod în gât, la gându-l că te
consideri atât de superior fată de aproapele tău, când de fapt
EL, Supremaţia absolută a ales să moară pentru noi, oamenii? Oare
poţi?
A.W
A.W
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu