Scriptura Iov 17 - 20
Îmi place ceea ce John
Ortberg spunea într-una din cărţile sale şi anume faptul că „De multe
ori momentele noastre de vârf sunt legate de cele mai adânci văi din viaţa
noastră.” Dacă eşti undeva în cea mai adâncă vale această afirmaţie îţi va
da speranţă, speranţa că într-o zi vei putea sta pe vârful muntelui şi vei
putea să vezi întreaga privelişte, dar asta dintr-un loc victorios. Privind de
pe munte vei avea o viziune mai bună a lucrurilor. Dacă acum eşti pe unul din
vârfurile cele mai tari din viaţa ta, această afirmaţie îţi aduce aminte de
locul din care ai plecat.
Poate de cele mai multe ori
muntele, vârful ne vorbeşte de victorie, iar valea de înfrângeri, dezamăgiri,
lovituri, inimi zdrobite.
Iov, omul nostru despre care
tot citim zilele astea, a fost un om care înainte să ajungă în vârful muntelui,
a trecut printr-o vale foarte adâncă. Şi citind povestea lui, citind capitolele
din zilele astea, probabil că ai caracteriza perioada lui cu nişte cuvinte ca
inima zdrobită, tristeţe, disperare. Dar oare doar atât? Dacă te gândeşti la
modul în care a sfârşit probabil că vei caracteriza acea perioadă ca şi
victorie. OARE?
Personal cred că perioada lui
Iov din vale este într-adevăr caracterizată cu o inimă frântă, cu singuritate,
dar nu doar atât, eu aş adăuga un cuvânt perioadei acesteia şi anume VICTORIE.
Eu cred cu toată convingerea că victoria a fost câştigată în vale. Iov a ales
în vale să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu „Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui
Dumnezeu” (Iov 1:22). Victoria a fost câştigată în
vale pentru acolo Iov a ales să meargă mai departe, să nu renunţe, acolo a
ales, a visat, a decis că într-o zi se va afla pe un munte, pe vârful din viaţa
lui „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe
pămînt.Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuş pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor, ochii mei Îl
vor vedea, şi nu ai altuia...” (Iov 19:25 – 27). Victoria a obţinut-o în
vale, rezultatul ei sau fructul ei s-a văzut deabea cînd Iov, la sfârşitul
povestiri, se afla deja pe munte.
Cu inima zdrobită, ,vise
năruite, ,speranţe spulberate, rănit şi aproape fără viaţă, dar totuşi
respirând, acolo este momentul victoriei, acolo pierzi sau câştigi, secretul
este ca niciodată să nu renunţi. Pentru că nu uita , vârful are baza
în vale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu