#13. Înăuntru şi totuşi pe dinafară

Scriptura Iov 35 - 37

Îţi mărturisesc una dintre cele mai adânci dorinţe ale mele, şi este aceea de a avea o relaţie cât mai de aproape cu Dumnezeu, vreau să fiu atât de apropie de El încât să-i simt bătaia inimii în fiecare secundă a vieţii mele. Nu ştiu cât de aproape se poate ajunge de El, dar vreau să ajung cât de aproape posibil, să merg până la limită.

Poţi să fi copil de Dumnezeu, ,eşti parte din familia Lui şi în acelaşi timp poţi să fi complet pe dinafară. Poţi să citeşti toate cărţile din lume care vorbesc despre Dumnezeu, să demonstrezi că Biblia este adevărată, să ai diplome peste diplome şi totuşi să fii pe dinafară. Poţi să mergi la biserică,  să spui rugăciuni, să dai bani la săraci, să posteşti, şi totuşi să fii pe dinafară.

Teologia te ajută să şti multe lucruri despre Dumnezeu, îţi va atinge mintea, dar nu inima, şi prin faptul că şti lucruri despre Dumnezeu nu înseamnă că Îl cunoşti de fapt pe El. Poţi să faci tot ceea ce un creştin ar face, poţi să-l fi acceptat pe Cristos în inima ta în urmă cu vreo 20 de ani şi totuşi să fii pe dinafară. Pentru că Dumnezeu îţi va da atât cât doreşti. Dacă tu vrei ca El să fie doar Dumnezeu, EL acolo în cer şi tu aici pe pământ,  fiecare cu problemele lui, El îţi va respecta decizia, chiar dacă El ar dori mai mult,  El acceptă decizia ta.

Dumnezeu vrea o relaţie intimă cu tine. El NU doreşte să fiţi doar cunoştinţe, familie îndepărtată care să vă vedeţi o dată pe an sau mai rău o dată în viaţă,  El vrea ca inima ta si a Lui sa bata la fel, să fiţi atât de apropiaţi încât să vă cunoaşteţi gândurile.

Cea mai mare diferenţă dintre Iov şi Elihu nu a fost diferenţa de vârstă ci diferenţa de relaţia cu Dumnezeu. Elihu cunoştea multe lucruri despre Dumnezeu, într-adevăr a menţionat multe adevăruri teologice, dar Iov îl cunoştea pe Dumnezeu  într-o relaţie personală, apropiată. Elihu era înăuntru şi totuşi era pe dinafară. Creştinismul nu e despre a şti cât mai multe despre Dumnezeu (deşi teologia foarte bună, şi toţi ar trebui să cunoaştem cât mai mult despre Dumnezeul pe care-l avem), ci este despre al cunoaşte pe El, de a-I cunoaşte inima Lui, ai sta atât de aproape încât să-i simţi bătaia inimi.

Nu înlocui relaţia cu Dumnezeu cu lucruri pe care le faci pentru Dumnezeu sau cu studii pe care le faci despre Dumnezeu. Toate sunt bune, dar modul corect de a face totul este dintr-o relaţie personală, apropiată în inimitate cu Dumnezeu.

A.W.

#12. Existând sau trăind

Scriptura Iov 32 - 34

Citeam Iov 32:8 „Dar este duhul (Duhul Sfânt) într-o persoană, suflarea Celui Atotputernic le dă înțelepciune” mi-am amintit de un ceva ce am citit într-o carte. În acea carte era vorba despre o discuție dintre doi demoni, unul îl sfătuia pe celălalt. Ideea ce m-a prins pe mine este ceea ce unul dintre demoni a zis când personajul principal a devenit creștin. Demonul se referea la Dumnezeu, la Duhul Sfânt și zice „Acum nu-l are pe Divin doar cu el, ci Îl are în el.”  Ce remarcă, de când am citit asta parcă mai mult am realizat un adevăr pe care de multe ori nu-l trăiesc.

De ce oare demonii știu și noi uităm de atâtea ori, faptul că EL, cel Divin locuiește în noi. Oare trăiesc eu ca și când Îl am pe Divin în mine? Sau trăiesc ca și un înfrânt, un copil al nimănui, mai mult existând decât trăind. Știai că poți să petreci o viață întreagă doar existând și nu trăind.

Dumnezeu vrea ca noi să trăim o viață pe bune, să ne bucurăm de fiecare moment al vieții. Este adevărat că viața nu este roz, totul perfect, nici o problemă, nici un necaz, nici o pierdere, nici o dezamăgire. Chiar și pentru copii lui Dumnezeu viața este plină de toate, diferența o face Cel ce este în noi. Aventura cu, Cristos nu în constă în faptul că nu vei umbla niciodată prin vale, ci în faptul că atunci când treci prin vale ai resursele să te aventurezi pe un munte mai înalt decât pe cel care ai fost. Succesul nu constă unde ajungi ci pe cine ai cu tine unde mergi.

În contextul din Iov 32, unul din prietenii lui Iov, cel mai tânăr, vorbea de faptul că a așteptat ca cei mai bătrâni să vorbească înțelepciune, dar acum a venit rândul lui. Cred că versetul 8 din acest capitol vorbește de resursa trăirii pe bune, de resursele succesului. Noi îl avem pe Divin în noi.

A venit timpul în a înceta să existăm și să începem să trăim, să creăm istorie, să trăim la înălțimea faptului că cel Divin locuiește în noi. E timpul să trăiești ca și un învingător și nu ca și un înfrânt. Resursele le ai, urcă pe un munte mai înalt decât cel dinainte, succesul îți este garantat atâta timp cât Îl ai pe EL cu tine.

A.W.

#11. Rugăciunea nu are rost

Scriptura Iov 29 – 31

Citind titlul probabil că te-ai speriat un pic, cum adică rugăciunea să nu aibă rost, când însuși Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să ne rugăm neîncetat?

Citind Iov 31:1 „Făcusem un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.”, am realizat că rugăciunea nu are nici un rost, dacă eu nu îmi fac partea. La ce mă refer este faptul că noi avem o parte care trebuie să o facem, și aici de această dată mă refer strict la păcat. Degeaba te rogi ca Dumnezeu să te ajute să scapi de bârfă când tu te înconjori cu oameni care bârfesc întru-una. Degeaba te rogi ca să scapi de pornografie când tu stai tot timpul singur închis în camera ta cu calculatorul în față. Degeaba te rogi să nu te îndrăgostești de soțul prietenei tale când tu stai toată ziua și meditezi la el. Miracolul nu se va întâmpla până tu nu decizi să faci ceva.

Iov a ales să facă un legământ cu ochii lui, nu voia să fie tentat să păcătuiască, a ales să nu-și oprească privirea asupra unei fete. Era mai tentant și cu mult mai ușor să se lase dus în vraja fanteziei, dar a ales o cale mai bună, o cale onorabilă. Legământ înseamnă jurământ, promisiune solemnă. Iov s-a luat în serios, nu s-a jucat cu lucrurile care știa că îl puteau arde.

Tu ce faci, te zbați, dar oare te zbați? Oare chiar te lupți, sau doar te faci că te lupți. Te joci, crezând că nu te poți arde și totuși te rogi să scapi de joc, sau te rogi să nu te arzi? Poate e cazul să te oprești din a te ruga să scapi de păcatul tău dacă tu nu faci nimic cu privire la el. Sună dur, știu, dar uneori avem nevoie de câte un duș rece să ne trezim la realitate.

Merită să începi să te rogi în momentul în care faci ceva, iei o decizie, alegi, intri în luptă, acum da, e momentul să te rogi și Dumnezeu te va ajuta. Nu fi descurajat când cazi în luptă, ridică-te și mergi mai departe, dar nu te opri din a lupta. Nu uita de cele mai multe ori bătălia se dă înăuntrul nostru, în mintea noastră, de aceea Iov a ales un legământ cu ochii. Cineva zicea că ochii sunt ferestrele sufletului. Iov știa că sufletul lui va reflecta ceea ce va privi.

Tu ce alegi? Continui să te joci crezând că nu te vei arde? Poate e momentul în care să petreci câteva momente să meditezi la tine, la ce se petrece înăuntrul, să ai o discuție de la inimă la inimă cu Dumnezeu. El are un răspuns, ne-a promis asta în Cuvântul Lui. „Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiți ispitiți peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit și mijlocul de a o putea răbda.”

( 1 Corinteni 10:13)

A.W.

# 10.Libertate in frica!

Scriptura Iov 24 -28

Libertate şi frică sunt doi termeni care nu se găsesc în aceaşi propoziţie decât dacă se face o comparaţie. Ne gândim la aceşti doi termeni ca şi opuşi. Să spui „libertate în frică” este un paradox, ori eşti fricos, ori eşti liber, dar nu poţi fi amândouă în acelaşi timp.

Cuvântul frică vorbeşte de ceva negativ, nici decum ceva bun, pozitiv, ceva ce să vrei să ai şi totuşi „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”(Iov 28:28). Iov a înţeles un adevăr cu care de multe ori noi ne zbatem. Frica de EL, aduce înţelepciune, libertate, schimbare, speranţă, viaţă.

Mă gândeam la ce înseamnă „frica de Domnul”. Nu este subiectul meu forte, dar eu cred că frica de Domnul este singura frică sănătoase, singura pe care ar trebui să o avem. Pentru mine să am frică de El înseamnă să mă opresc să mă gândesc la El nu doar ca şi la un Dumnezeu la care vin de câte ori am nevoie şi atît, un Dumnezeu iubitor şi atât. El este bun, ne ajută, ne iubeşte mai mult decât ne poate iubi cineva vreodată, dar în acelaşi timp El este drept, El este Sfânt, El este Dumnezeu.

În mod obişnuit frica este asociată cu groază, disperare, teamă, pericol, dar într-un mod total paradoxal poate, frica de Domnul înseamnă reverenţă, închinare, laudă, compliment, respect, dragoste, venerare.

Cred că această frică poate fi experimentată meditând, ,gândindu-te la tot ceea ce Dumnezeu este, la măreţia Lui, la grandoare Lui, Universul întreg nu-L poate cuprinde. Cred că ar trebui să ne oprim din a-L folosi pe Dumnezeu, cred că generaţia de astăzi are nevoie de frică de Dumnezeu.

O frică care nu aduce inchisoare, neputinţă, moarte, ci o frică, singura frică care aduce iubire, libertate, viaţă.

Te îndemn chiar acum să petreci şi tu câteva momente gândindu-te la cine este El de fapt. Doar în El poţi experimenta libertate în frică.

A.W.

# 9. Nimic şi totuşi cineva

Scriptura Iov 21-23

Ce îmi place foarte mult la Iov şi pot spune un lucru ce l-am învăţat de la el este faptul că el niciodata nu s-a lăudat cu cine este el, deşi ştia şi spune ceea ce el a facut, dar întotdeauna s-a întors şi a atras atenţia înspre Dumnezeu. El ştia că nu este nimic fără Dumnezeu şi dacă era cineva sau ceva era doar datorită lui Dumnezeu.

Creştini de astăzi aşa de usor trec în doua extreme, sau sunt foarte complexaţi şi au o atitudine de inferioritate, se simnt neimportanţi, se consideră nişte înfrânţi. Sau a doua categorie este că atunci când au succes, se autoslăvesc pe ei, devin propriul idol oarecum, crezând că ceea ce au făcut au facut prin propriile puteri şi uită că ceea ce sunt, sunt prin Dumnezeu şi doar datorită Lui. Şi ar trebui să fim atenţi aici pentru că este aria unde diavolul ne atacă, el atacă la identitatea noastră, sau te face să te simţi un nimic, sau te umflă de mândrie, devenind propriul Dumnezeu.

Noi trebuie să învâţăm să păstrăm balanţa între cele două extreme. Într-adevăr în noi înşine suntem NIMIC, dar în Cristos totul se schimbă. In El suntem copii de Dumnezeu, suntem salvaţi, suntem răscumpăraţi, suntem cetăţeni ai cerului, în El suntem cineva.

E adevărat că ceea ce noi facem este important, avem responsabilităţi, decizii de luat, alegeri de făcut, toate sunt importante, dar niciodată să nu ne lăsăm conduşi într-o lume în care noi să fim piesa centrală, pentru că nu noi suntem piesa centrală, ci Dumnezeu. Să ne readucem mereu aminte că suntem doar o piesă din puzzle, o piesă care are importanţă, dar noi nu suntem imaginea finală şi completă.

Te încurajez să fii ceea ce ai fost creat să fii, Tu poţi face diferenţa, fii diferenţa, schimbă lumea asta pentru Cristos, dar nu uita că eşti ceea ce eşti, doar datorită LUI, întoarce-te mereu la El şi nu vei da greş aşa. În final îţi dau un citat de Joyce Meyer care îmi place mult: " Ia fiecare compliment pe care-l primeşti ca şi pe un trandafir, şi la sfârşitul zilei, ia intreb buchetul de trandafiri şi oferă-il lui Dumnezeu ştiind că de la El a venit!"

A.W.

# 8.În vale sau pe munte?

Scriptura Iov 17 - 20

 

Îmi place ceea ce John Ortberg spunea într-una din cărţile sale şi anume faptul că „De multe ori momentele noastre de vârf sunt legate de cele mai adânci văi din viaţa noastră.” Dacă eşti undeva în cea mai adâncă vale această afirmaţie îţi va da speranţă, speranţa că într-o zi vei putea sta pe vârful muntelui şi vei putea să vezi întreaga privelişte, dar asta dintr-un loc victorios. Privind de pe munte vei avea o viziune mai bună a lucrurilor. Dacă acum eşti pe unul din vârfurile cele mai tari din viaţa ta, această afirmaţie îţi aduce aminte de locul din care ai plecat.

Poate de cele mai multe ori muntele, vârful ne vorbeşte de victorie, iar valea de înfrângeri, dezamăgiri, lovituri, inimi zdrobite.

Iov, omul nostru despre care tot citim zilele astea, a fost un om care înainte să ajungă în vârful muntelui, a trecut printr-o vale foarte adâncă. Şi citind povestea lui, citind capitolele din zilele astea, probabil că ai caracteriza perioada lui cu nişte cuvinte ca inima zdrobită, tristeţe, disperare. Dar oare doar atât? Dacă te gândeşti la modul în care a sfârşit probabil că vei caracteriza acea perioadă ca şi victorie. OARE?

Personal cred că perioada lui Iov din vale este într-adevăr caracterizată cu o inimă frântă, cu singuritate, dar nu doar atât, eu aş adăuga un cuvânt perioadei acesteia şi anume VICTORIE. Eu cred cu toată convingerea că victoria a fost câştigată în vale. Iov a ales în vale să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu „Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:22). Victoria a fost câştigată în vale pentru acolo Iov a ales să meargă mai departe, să nu renunţe, acolo a ales, a visat, a decis că într-o zi se va afla pe un munte, pe vârful din viaţa lui „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor, ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia...” (Iov 19:25 – 27). Victoria a obţinut-o în vale, rezultatul ei sau fructul ei s-a văzut deabea cînd Iov, la sfârşitul povestiri, se afla deja pe munte.

Cu inima zdrobită, ,vise năruite, ,speranţe spulberate, rănit şi aproape fără viaţă, dar totuşi respirând, acolo este momentul victoriei, acolo pierzi sau câştigi, secretul este ca niciodată să nu renunţi. Pentru că nu uita , vârful are baza în vale.

A.W.

#7. Suferinţă + Tăcere = Indiferenţă?

Scriptura: Iov 14-16

E aşa de uşor şi de multe ori în viaţă avem impresia că această ecuaţie este adevărată. Satan încearcă să ne-o arunce pe gât („Vezi că lui Dumnezeu nu-i pasă?”, „ Tu nu ai nici o importanţă pentru El!”). Dar este oare această afirmaţie adevarată?

Aşa cum am am menţionat şi în alte zile, Iov trecea prin cea mai grea încercare (suferinţă), el nu numai că era acuzat de prietenii lui, dar el însuşi nu înţelegea motivul suferinţei prin care trecea, şi Dumnezeu nu spunea nimic (tăcere), oare astea adunate împreună să fie Indiferenţă? Oare lui Dumnezeu chiar nu-i păsa?

Din propria experienţă pot să-ţi spun că în unele dintre cele mai grele perioade, Dumnezeu tăcea, oamenii judecau, şi am crezut şi eu, ca şi Iov (Iov 16:11), că Dumnezeu m-a părăsit.  Cea mai tentantă opţiune era de a renunţa la tot, crezând că aşa găseam libertatea, dar oare aş fi găsit-o?  Acum pot să-ţi răspund cu toată tăria că NU, renunţarea, moartea nu este o soluţie.

Nu înţeleg nici acum de ce unele lucruri s-au întâmplat, de ce Dumnezeu nu a oprit timpul pentru acele momente şi să dea un „skip”, să nu fi trebuit să trec pe acolo. Nu am un răspuns, nici chiar astăzi, dar un lucru ştiu sigur, în tot timpul meu din întuneric, din negură, timpul de singurătate şi suferinţă, Dumnezeu NU ERA INDIFERENT, ba mai mult, El era acolo ţinându-mă în mâinile Lui, plângând alături de mine. Nu aş fi persoana care sunt astăzi dacă nu aş fi trecut pe acolo.

Nu am răspunsul la toate întrebările, nu ştiu de ce Dumnezeu alege să tacă tocmai în mijlocul suferinţei, dar ştiu un lucru şi anume că ecuaţia „suferinţă+tăcere=indiferentă” este falsă, Dumnezeu nu este indiferent, El este exact opusul, El se află în mijlcoul suferinţei alături de tine.


A.W